SARBATOAREA CRACIUNULUI...UN ADEVARAT MIRACOL!!!

Adoram Craciunul... atmosfera mirifica a clopoteilor, sosirea colindatorilor, bunatatile pregatite de mama, intreaga familie reunita... E UN ADEVARAT MIRACOL!!!
Inca de mult timp in urma, Craciunul a insemnat pentru crestini ceva sacru! De drept, doar o data pe an putem simti ceea ce ne transmite Craciunul. Ne amintim ca totul incepea cu cadourile aduse de Mos Nicolae, de incredera si fericirea mamei cand ne vedea ca zambim in fata cadourilor...
Bineinteles, dupa Mos Nicolae, inainte de Ajunul Craciunului, noi, copiii, ne ajutam parintii la diferitele treburi care apar pe moment. In ultimii ani, de cand am venit la liceu, nu prea mai avem timp si pentru ajutorul care trebuie acordat in special mamei, care, saraca, este ''condamnata'' sa se ocupe de toate (curatenie generale, gatit si toate celelalte treburi), deoarece noi suntem ocupati cu tezele, cu scoala, uneori, chiar uitam de ei! Cand ajungem si noi acasa, inainte cu 2-3 zile de Craciun, pur si simplu nu prea mai avem ce face, doar o mai ajutam pe mama la gatit. Se zice ca, ''Craciunul ne face mai buni, mai sinceri si mai sensibili!" Intr-adevar! In ziua Craciunului, impreuna cu familia stam in casa si asteptam sa vina preotul sa ne bincuvanteze casa si bunurile ei. Dupa ce pleaca, pregatim masa, sarmalutele (pentru a ne fi mai usor la anul), si diferitele mancaruri pentru cele trei zile ale Craciunului(friptura, prajituri, toba, caltabosi, carnati, chiftele, cozonac, colaci etc), dar inainte de asta e "traditionala taiere a porcului". Spre seara, surpriza si emotiile sunt mari cand trebuie sa impodobim bradutul! Momentul cel mai frumos si cel mai stralucitor din toata perioada Craciunului. Nu terminam bine de impodobit bradul, contribuim toti cu cate ceva, ca apar colindatorii...pe ei ii asteptam cu colaci si mere.Seara,mai tarziu ,ne adunam un grup de tineri ,si mergem sa colindam pe prietenii nostrii pentru a-i putea lua cu noi ,la discoteca!Prima zi de craciun ,toata lumea se duce la biserica pt a sarbatori Nasterea Domnului su dupa aia primim copii care vin cu steaua si BANTA LUI JAIANU.Seara programul nu e prea incarcatpentru ca ne ducem la discoteca

Conflictul intre generatii

Intr-adevar, conflictul dintre generatii a fost si va fi in continuare o mare problema a oamenilor. Intotdeauna parintii nu-si inteleg copiii si mai ales nu le asculta parerile si nu tin cont de acestea. O problema poate aparea in orice moment si poate provoca o mare indiferenta din partea copiilor catre parinti, deoarece acestora le e frica sa le impartaseasca temerile. La inceput, cand relatia parinte-copil era in conditii bune, copilul se simtea protejat si ascultat. Poate din cauza ca problemele la o varsta cuprinsa intre 5 si 11 ani, nu sunt asa de dificile. Totul ia o mare intorsatura, atunci cand "copilul" nu mai e "copil", ci devine adolescent; apar fel de fel de probleme din cauza carora relatia parinteasca nu mai functioneaza. Asta, deoarece problemele care apar, fiind prea complicate la adolescenti, copilul nu mai are incredere in nimeni, devine om din toate punctele de vedere. Parerea noastra despre aceasta relatie distantata, nu este tocmai una care sa duca la solutionarea problemei fara consecinte. Fiind si noi adolescenti, relatia cu parintii nostri nu este tocmai acceptabila. Ne intelegem, dar nu exista acea comunicare care era inainte cand ne povesteam orice se intampla cu noi. In aceasta perioada apar noi prieteni, chiar si parteneri de viata, care iau intr-o maniera acceptabila, locul parintilor. Bineinteles, pentru noi este foarte usor sa avem incredere in altii, povestindu-ne toate ofurile si supararile, sau nelinistile adolescente: prima iubire, ce s-a intamplat azi cu el, cum ne-a mers la scoala, etc. In postura de adolescente, eleve si fiice nu ne mai intereseaza la fel de mult ca atunci cand eram acasa de parinti, acum avem prieteni in care ne incredem si le povestim orice. Parintii simt aceasta distantare si incearca sa ne faca sa intelegem ca ei ar fi cei mai indicati in gasirea unor solutii la problemele noastre.Dar majoritatea adolescentilor, nu le accepta sprijinul. Sunt rare cazuri in care copilul refuza ajutorul parintelui, de obicei cea mai indicata persoana este mama care intelege problemele fetei, dar si baiatului. Consideram ca nu numai din cauza aceasta copiii se distanteaza de parinti, ci si de modul in care se comporta ei si cum ne comportam noi. Pe timpurile lor nu existau atatea, de exemplu: calculator, internet, haine de firma, scoli moderne, discoteci, etc. In privinta acestora, parintii, de obicei, nu sunt de acord, ne critica si din aceasta cauza sunt probleme in relatia dintre generatii. Nu-i putem acuza numai pe parinti, o parte din vina o avem si noi pentru ca suntem prea "rebeli", adica ne luam prea mult ''lumea in cap". Consecintele sunt multe: - INDIFERENTA COPILULUI FATA DE PARINTI(care duce la separare)-LIPSA DE IUBIRE PARINTEASCA, etc.Noi ar trebui sa-i cinstim deoarece datorita lor suntem ce suntem si am ajuns unde am ajuns.In opinia noastra aceasta relatie ar trebui sa fie mai stransa, sa existe mai multa comunicare, mai mult respect din partea amandurora. Dar nu exista numai probleme intre parinti si copii, ci si intre generatii, de exemplu: batranii care au trait vremea comunismului, si noi, adolescentii de azi. In acest caz, aceasta problema poate fi rezolvata, doar daca ne transpunem in locul lor, ne gandim prin ce au trecut si cate nevoi nu le-au fost satisfacute; dar si ei trebuie sa se transpuna in locul nostru, sa ne inteleaga, pentru ca noi am avut aproape orice, intotdeauna si nu ne lipseste nimic. Daca totusi ar fi ceva, aceea ar fi comunicarea cu celelalte generatii.In concluzie, parerea noastra este ca aceasta problema poate fi rezolvata, doar analizata concret, cu mult calm si multa intelepciune